NE VORBESTE PARINTELE CLEOPA PDF

Scrie un comentariu Despre credinta Noi, dintru inceputul plamadirii acestui neam, asa ne stim, romani si crestini ortodocsi. Asa ne-am nascut si avem datoria sa pastram curat si deplin ce am mostenit de la strabuni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, obste ortodoxa romana, sa nu uitam niciodata evlavia, ravna si jertfa domnitorilor, stramosilor si parintilor nostri, cu care ei au aparat de-a lungul a aproape doua mii de ani, patria si aceasta credinta care le-au fost date drept sfanta mostenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfant, in Biserica Sa dreptmaritoare. Nu vrem sa stricam linistea nimanui in cele ale constiintei, dar nici nu vrem a ne departa si a parasi mostenirea strabuna in care noi simtim ca sta unitatea adanca a neamului nostru. Sa stiti ca nu toata credinta in Dumnezeu este buna. Auzi ce spune marele Apostol Pavel : Fiule Timotei, sfatuieste pe crestini sa fie sanatosi in credinta.

Author:Vudogami Kajigul
Country:Lesotho
Language:English (Spanish)
Genre:Travel
Published (Last):13 August 2008
Pages:394
PDF File Size:13.59 Mb
ePub File Size:8.48 Mb
ISBN:641-5-33393-944-6
Downloads:62691
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Tale



Trebuie cultivat spiritul crestin in care omul sa inteleaga ca nu banii sau lumanarile atasate unui pomelnic ii implinesc cererea de folos, ci rugaciunile pe care crestinul trebuie sa le savarseasca in casa lui si astfel sa ajute si el la propria zidire spirituala si la implinirea cererii. Tot in biserica ar trebui sa existe o armonie absoluta care sa-i creeze omului cadrul pentru rugaciune. Cantaretul sa cante dulce, suav si placut, ca sa atinga inima omului.

Iar cel care rosteste ectenia, clericul sau preotul, trebuie sa spuna vorbele calm si cu rabdare, pe intelesul tuturor, ca sa starneasca duhul evlaviei. Nu intotdeauna o cuvantare extraordinar de bogata in cuvinte teologice sofisticate, fraze pompoase sau pline de esenta dogmatica, va reusi sa-l convinga pe crestin de puterea rugaciunii.

Il vor convinge mai mult invatatura pedagogica si morala, din practica de zi cu zi, sau citirea Patericului, a Vietilor Sfintilor, in care modelul absolut si concret sa starneasca evlavia in sufletul credinciosilor, suflet care, cand ajunge in biserica, este fie un pamant pietros, fie un pamant bun.

Roada sau samanta adusa trebuie sa fie bogata, pentru ca nu sunt putini cei care incep si nu sunt multi cei care sfarsesc. Adica, ce se intampla? Crestinii care nu se roaga n-au inteles niciodata Ortodoxia. Ortodoxia este religia care nu ofera nimic altceva decat mantuirea, prin harisma Duhului Sfant, care este achizitionata folosim termeni comerciali de credincios prin silinta la unirea cu Dumnezeu atat pe calea rationala, a rugaciunii sau a cuvintelor, cat si pe calea faptelor bune, adica a trairii unei vieti de model autentic.

Inclusiv mersul pe strada se cheama rugaciune, la fel dormitul decent, statul la masa, dialogul dintre prieteni si chiar straini se cheama rugaciune si, daca vreti, citirea unei carti sau audierea unei emisiuni, daca este facuta spre zidirea sufleteasca sau spre slava lui Dumnezeu, se cheama tot rugaciune. Trebuie facuta o distinctie a rugaciunii, pentru ca un crestin sa inteleaga diferitele forme ale rugaciunii.

Rugaciunea are o forma traita, in care cugeti la Dumnezeu; invatatura asta o gasim si la Sfantul Teofan Zavoratul care arata clar: crestinul trebuie sa aiba o pravila scurta, concreta, coerenta si, in acelasi timp, permanenta. Prima treapta in urcusul rugaciunii nu se face neaparat la biserica, ci se face in familie. Prima rugaciune vine din sanul familiei. Si daca cititi viata parintelui Cleopa sau a parintelui Paisie Olaru veti vedea ca au provenit din familii unde parintii ii puneau dimineata pe copii la rugaciune, ii spalau, ii inchinau, ii puneau la masa, apoi ii trimiteau la scoala sau la treburile campului, invatandu-i de mititei sa cultive rugaciunea.

Ei, atunci cand ne-am rugat si consideram ca n-am primit nimic, atunci suntem mai atei decat un om care n-a deschis o carte de rugaciuni niciodata. De ce? A considera ca Dumnezeu nu te-a ascultat este echivalent cu a spune ca Dumnezeu te-a parasit. Si a striga la Dumnezeu fara atentie, din formalism, din interes sau din obligatie, este acelasi lucru cu a-L huli pe Dumnezeu. Nu exista rugaciune din constrangere. Pe datatorul de buna voie il iubeste Dumnezeu.

Crestinii cauta duhovnici care dau canoane foarte usoare sau care dezleaga la impartasanie chiar fara canon. Credeti ca este fireasca o astfel de spovedanie, neurmata de canon? Vom face o distinctie generala: crestinii ravnitori, crestinii nepasatori si crestinii normali. Crestinii normali se vor limita intotdeauna la formalismul preotului de parohie, care le poate foarte bine indeplini trebuintele spirituale in familie prin Botez, Cununie, inmormantare, aghiasma, Maslu sau ceea ce solicita ei la nivel de familie.

Crestinii nepasatori sunt acei crestini care au vazut biserica la botez, la cununie si la inmormantare, adica la anumite ceremonii ale familiei. Crestinii ravnitori pot fi identificati cu luptatorii din linia intai ai Bisericii crestine. De ce spun lucrul asta? Consider ca un om, atunci cand mananca la masa cu Dumnezeu prin rugaciune, nu implineste altceva decat acel pasaj frumos, intalnit in Evanghelie, cand Luca si Cleopa, mergand pe drumul Emaosului, ascultau invatatura Mantuitorului despre Inviere de la prooroci.

Si pana in zilele Invierii nu stiau ce s-a intamplat cu trupul Celui rastignit. Abia cand au ajuns sa stea la masa, in momentul binecuvantarii painii, L-au simtit pe Hristos intreg si adevarat.

Canonul este un semnal pentru alergatorul duhovnicesc care alearga la intalnirea cu Dumnezeu. Este, de fapt, un start. In momentul in care omul doreste acest start, are nevoie de un arbitru, iar acel arbitru este duhovnicul. Duhovnicul este omul care comunica cu Dumnezeu prin Duhul Sfant, pentru ca asa este hirotesit de arhiereu prin rugaciunea speciala prin care se investeste cu puterea de a lega si a dezlega.

Cand un crestin adevarat cauta un duhovnic, el cauta sa fie si sub o randuiala. Pentru canon mai putem folosi termenul de marcaj. Nu poate sa existe spovedanie fara duhovnic, nu poate sa existe canon fara povatuitor si nu poate sa existe crestin ravnitor fara povatuitor, spovedanie, canon, si fara sfat.

Duhovnicul este si sfatuitor. El intra in contact cu crestinul cautator de Dumnezeu aratandu-i cararea de lumina pe care au batatorit-o toti Sfintii Parinti. Toate caile duc intr-un singur punct, la Hristos! In Ortodoxie, canonul nu aduce o ingreunare a omului, ci o inaripare a lui. De ce nu i-a spus rugaciune catre Mantuitorul? Canon, pentru ca se savarseste intr-un anumit fel, cu o anumita evlavie, cu o anumita traire, cu o anumita simtire si cu o anumita implicare.

Implicarea este fondul care sta la baza acestui canon. Daca un crestin intelege rostul implicarii in viata duhovniceasca, atunci intelege si rostul canonului primit de la duhovnic. Oare s-a facut criminal de Dumnezeu? S-a facut criminal de suflet. L-a lepadat pe suflet de prezenta lui Dumnezeu. Prin ce?

Citirea e hrana mintii, mancarea e hrana trupului si rugaciunea e hrana sufletului. Primul care va muri si va fi lipsit de Dumnezeu este sufletul. Iata o noua petrecere in ceruri, un al doilea botez ia astazi, frate, si, prin marturia iubitorului de oameni, Dumnezeu, toate pacatele tale s-au sters.

Unu: multimea bunatatii lui Dumnezeu de a-i primi in gradina raiului, trecandu-le cu vederea pacatele, fiindca toti sfintii sunt pacatosi pocaiti sau iertati de pacate. Doi: multimea milei lui Dumnezeu de a ierta multimea de pacate savarsite pe pamant. Pentru ca jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit, inima infranta si smerita. Ale Mele-s pasarile cerului, ale Mele-s animalele tarinii. Ada Domnului roada buzelor tale si va fi jertfa bine primita.

Atunci intrebarea este una: daca sufletul meu este insetat, atunci cum pot eu, ca om insetat, sa vin plictisit la un izvor, dupa un zaduf si o caldura a pacatelor de zi cu zi, rupt de lumea stresata, occidentalizata, modernizata si secularizata, si sa gust din Dumnezeu, care e plin de savoare si de balsam, cate-o gura, cate-oleaca?

Ori imi potolesc setea racorindu-mi sufletul, ori aduc hula impotriva lui Dumnezeu, zicand ca ceea ce-mi da nu-mi e de folos sau ca darul lui Dumnezeu este prea mic. Sunt iremediabil pierduti sau exista si pentru ei o cale de intoarcere?

Oamenii care au castigat darul rugaciunii au puterea sa-L slaveasca pe Dumnezeu permanent. Sfantul Isaac Sirul invata ca oamenii care vor sa primeasca darul rugaciunii il vor primi in raport cu cat se silesc. Si spune acolo aratand treptele rugaciunii: unii ajung la treptele inalte din generatie in generatie, unii din neam in neam.

Dar cand spune ca din zece mii care se silesc unul ajunge la rugaciunea inalta, inseamna ca cei care se silesc ajung si ei la o anumita stare, dar nu la starea de perfectiune absoluta, la extaz.

ATAG Q51S PDF

NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA Volumul 1 Vol. 1-16

Trebuie cultivat spiritul crestin in care omul sa inteleaga ca nu banii sau lumanarile atasate unui pomelnic ii implinesc cererea de folos, ci rugaciunile pe care crestinul trebuie sa le savarseasca in casa lui si astfel sa ajute si el la propria zidire spirituala si la implinirea cererii. Tot in biserica ar trebui sa existe o armonie absoluta care sa-i creeze omului cadrul pentru rugaciune. Cantaretul sa cante dulce, suav si placut, ca sa atinga inima omului. Iar cel care rosteste ectenia, clericul sau preotul, trebuie sa spuna vorbele calm si cu rabdare, pe intelesul tuturor, ca sa starneasca duhul evlaviei. Nu intotdeauna o cuvantare extraordinar de bogata in cuvinte teologice sofisticate, fraze pompoase sau pline de esenta dogmatica, va reusi sa-l convinga pe crestin de puterea rugaciunii. Il vor convinge mai mult invatatura pedagogica si morala, din practica de zi cu zi, sau citirea Patericului, a Vietilor Sfintilor, in care modelul absolut si concret sa starneasca evlavia in sufletul credinciosilor, suflet care, cand ajunge in biserica, este fie un pamant pietros, fie un pamant bun.

ART AS TECHNIQUE SHKLOVSKY PDF

Ne vorbește Părintele Calistrat

Asa ne-am nascut si avem datoria sa pastram curat si deplin ce am mostenit de la strabuni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, obste ortodoxa romana, sa nu uitam niciodata evlavia, ravna si jertfa domnitorilor, stramosilor si parintilor nostri, cu care ei au aparat de-a lungul a aproape doua mii de ani, patria si aceasta credinta care le-au fost date drept sfanta mostenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfant, in Biserica Sa dreptmaritoare. Nu vrem sa stricam linistea nimanui in cele ale constiintei, dar nici nu vrem a ne departa si a parasi mostenirea strabuna in care noi simtim ca sta unitatea adanca a neamului nostru. Pentru noi, patria si ortodoxia sunt " gradina Raiului " data noua de Dumnezeu sa " lucram in ea si sa o pazim " Facere 2, 15 cu sfintenie.

Related Articles